Fara rost

Voi lua o foaie si voi scrie pe ea cuvinte fara sens. O voi colora apoi cu putine culori inca neinventate. Ii voi da drumul pe horn in jos ca sa stea acolo toata vara si sa capete o poveste. Iarna, fumul o va purta departe si o va duce numai pana unde trebuie. Unde e acolo? Acel loc e locul ce mai potrivit pentru hartia mea goala pe care sunt scrise cuvinte fara sens. Acolo vor capata un sens. Vor avea un rost. Acolo culorile vor primi un nume si o noua infatisare. Vor deveni alte culori si vor da nastere la vise. Visele le voi visa eu apoi cu ochii deschisi. Voi lasa fumul sa imi paraseasca plamanii si voi astepta un nou timp. Secundele imi vor scrie povestea in cronica lor secreta, la fel cum fac mereu, mereu, mereu cu toti. Mereu, mereu, mereu... Oare secundele se opresc vreodata? Oare respira? Oare dorm? Oare plang? Oare viseaza? Oare iubesc? De iubit cred ca da, iubesc. Ele insasi sunt patate de iubirea fiecaruia dintre noi. O sa iau dupa alta foaie. Una goala. Repetam aceleasi lucruri la nesfarsit...