Vreau sa evadez. Propria-mi piele e impotriva mea si ma strange si ma deranjeaza si tot ce vreau e sa o dau jos si nu pot. Vreau sa plec undeva unde sa nu ma cunoasca nimeni. Sa il iau pe EL cu mine si sa nu mai fie nimic altceva. Eventual nisip, mare si mult tutun. Sa fie si muzica in surdina. Daca nu, ne facem noi propria muzica. Sa fie intuneric si noi nici macar sa nu observam. Sa stam sa savuram tigarile pe care le fumam la nesfarsit, fara incetare, fara oprire, fara vreo pauza oricat de mica. Sa nu mai existe plecari fara intoarcere, zile in care vom fi despartiti, kilometri viitori ce vor fi intre noi doi, sa nu mai fie nici macar cativa amarati de centimetri. Nu vreau. Urasc distanta. Urasc viitorul. De ce nu putem trai o singura zi pe care sa o putem lungi de parca ar fi facuta din plastilina? Imi este frica si nici macar nu sunt sigura care este motivul.

***

What is love but a strangest of feelings?
A sin you swallow for the rest of your life...