miercuri, 24 iunie 2009
luni, 22 iunie 2009
sâmbătă, 20 iunie 2009
Albastru
Fara aer. Fara prea multe ganduri. Fara inima. Fara vedere. Fara constiinta. Fara cunostinta. Fara maini sau picioare. Fara sentimente. Fara adevar. Fara minciuna. Fara mine. Fara tine. Fara un "noi" colectiv. Fara culori. Fara portocaliu. Fara rosu. Fara patru. Fara zambete sau lacrimi. Fara cuvinte. Fara muzica. Fara sunete de orice fel. Fara glas. Fara auz. Fara povesti. Fara sfarsituri. Fara veselie. Fara tristete. Fara amaraciune. Fara viori, chitari sau lectii de pian. Fara jocuri de carti. Fara noroc. Fara fum. Fara timp...
joi, 18 iunie 2009
When little irony is requested
E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.
Nichita Stanescu-Ce bine ca esti
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.
Nichita Stanescu-Ce bine ca esti
luni, 15 iunie 2009
Nori de fum
O sa plec candva. Poate chiar mai devreme decat mai tarziu. O sa las totul in urma. Si o sa-mi fie dor. O sa-mi fie dor de mine. Atunci cand nu voi mai fi eu imi va fi foarte dor. Si o sa fiu mai aproape de tine. Si o sa imi fie dor de acum, de cum am fost amandoi acum. O sa simt indiferenta mai tare atunci cand distanta va fi un lucru foarte mic. Poate anul sau ploaia or sa ma faca sa uit. Pot oare sa uit? Vreau sa uit? Vreau sa nu fiu nevoita...
***
"Amara lume a mea..."
***
"Amara lume a mea..."
sâmbătă, 13 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
