Fum

There'll be oceans in between us...

2009-06-24T06:11:00.000-07:00

After SDC #15

2009-06-22T03:40:00.000-07:00

Albastru

2009-06-20T12:58:00.000-07:00

Fara aer. Fara prea multe ganduri. Fara inima. Fara vedere. Fara constiinta. Fara cunostinta. Fara maini sau picioare. Fara sentimente. Fara adevar. Fara minciuna. Fara mine. Fara tine. Fara un "noi" colectiv. Fara culori. Fara portocaliu. Fara rosu. Fara patru. Fara zambete sau lacrimi. Fara cuvinte. Fara muzica. Fara sunete de orice fel. Fara glas. Fara auz. Fara povesti. Fara sfarsituri. Fara veselie. Fara tristete. Fara amaraciune. Fara viori, chitari sau lectii de pian. Fara jocuri de carti. Fara noroc. Fara fum. Fara timp...

When little irony is requested

2009-06-18T01:31:00.002-07:00

E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

Nichita Stanescu-Ce bine ca esti

SDC #15

2009-06-15T12:44:00.000-07:00

Mdeaah. DEci, pe scurtut...

Cand? Duminica, 21 iunie, ora 16:00
Unde?: Imensa terasa Biffy's
Inscrieri aici

*La naiba, nu mai stam pe jos...*

Nori de fum

2009-06-15T12:19:00.000-07:00

O sa plec candva. Poate chiar mai devreme decat mai tarziu. O sa las totul in urma. Si o sa-mi fie dor. O sa-mi fie dor de mine. Atunci cand nu voi mai fi eu imi va fi foarte dor. Si o sa fiu mai aproape de tine. Si o sa imi fie dor de acum, de cum am fost amandoi acum. O sa simt indiferenta mai tare atunci cand distanta va fi un lucru foarte mic. Poate anul sau ploaia or sa ma faca sa uit. Pot oare sa uit? Vreau sa uit? Vreau sa nu fiu nevoita...

***

"Amara lume a mea..."

2009-06-13T02:17:00.000-07:00

"...si piesa aste e despre o persoana...care....e departe acum..."

Nu e prima data cand mor...

2009-06-10T07:10:00.000-07:00

E un coridor intunecos si rece, cu pereti de pe care varul se desprinde in bucati mari. A imbatranit si el la fel cum imbatraneste orice, dar cine sa-l vada, cine sa-l compatimeasca? E un coridor parasit si nimeni nu mai paseste pe podeaua prafuita. Nicio urma, niciun zgomot, de parca viata aici nu exista. E un loc care exista numai pentru ca, demult, casa de care apartine era plina de viata. Erau aici rasete puternice, cu ecou, erau sentimente traite si disfrutate la maxim, era sange care traversa vene cu rapiditate si era viata pura. Toate au fost uitate. S-a depus praful peste tot. Aerul, desi intra pe geamul inca deschis, e inecacios, caci intreaga cladire este doar amintirea unei tragedii. La capatul aceluiasi coridor, sta un jurnal deschis la ultima fila scrisa cu cateva cuvinte: "nu e prima data cand mor..." Langa jurnal este inca stiloul patat de sangele persoanei care l-a folosit pentru ultima oara...

***

2009-06-08T14:36:00.001-07:00

Ciudat cum cateva secunde schimba totul si nimic...

2009-06-06T05:39:00.001-07:00

Vreau sa evadez. Propria-mi piele e impotriva mea si ma strange si ma deranjeaza si tot ce vreau e sa o dau jos si nu pot. Vreau sa plec undeva unde sa nu ma cunoasca nimeni. Sa il iau pe EL cu mine si sa nu mai fie nimic altceva. Eventual nisip, mare si mult tutun. Sa fie si muzica in surdina. Daca nu, ne facem noi propria muzica. Sa fie intuneric si noi nici macar sa nu observam. Sa stam sa savuram tigarile pe care le fumam la nesfarsit, fara incetare, fara oprire, fara vreo pauza oricat de mica. Sa nu mai existe plecari fara intoarcere, zile in care vom fi despartiti, kilometri viitori ce vor fi intre noi doi, sa nu mai fie nici macar cativa amarati de centimetri. Nu vreau. Urasc distanta. Urasc viitorul. De ce nu putem trai o singura zi pe care sa o putem lungi de parca ar fi facuta din plastilina? Imi este frica si nici macar nu sunt sigura care este motivul.

***

What is love but a strangest of feelings?
A sin you swallow for the rest of your life...

SDC # 14 sau "9A'u sta pe jos"

2009-05-18T10:28:00.000-07:00

Ce-i drept o fo dragut. Mult mai cozy in Geenie decat in 365. Muzica mai buna. Cartile mai interesante. Tin sa ii multumesc aici lui Laurentiu pentru carte. Discutiile ca de obicei: societate si (in)utilitatea ei, ceva legat de filozofie si placerea de a o citi si bucuria de a fi tu. Sa fi fost si alte subiecte mai bune, tot ce-i posibil. Am fost prea prinsa in a mea Thai Caffe. Bineinteles ca am stat pe jos. Multe blitz-uri, ca de obicei. Persoane mai putine, desi loc tot n-aveam. Cateva feţe noi si placute. Un tatuaj descoperit dupa. Inchei concluzionand ca da, a fost ok si va las cu niste poze.

Declaratia oficiala a delegatului Rusiei la HCHR

2009-05-03T12:31:00.000-07:00

ASaaa, cum persoana aici prezenta in fata monitotului reuseste mereu sa faca ceva care sa o scoata din anonimat, nu se putea ca marele eveniment Galmun sa treaca si eu sa nu dau cu bata-n balta. Dupa cum probabil ca toti stiu maretul bilet intre Rusia si Irlanda si maretul citat bolduit din ziar "You can have the dude with the big hair", nu il voi mai posta si pe el. SE cer insa cateva explicatii de rigoare:
1. Radu Valeanu NU era "tipul cu parul mare". Acela era doar persoana care ar fi putut servi drept premiu de consolare pentru Irlanda, deoarece Radu era deja desemnat altcuiva *cough*
2. Era sfarsitul celei de-a doua sesiuni, deci se cereau ceva chestii mai importante de discutat decat Fasia Gaza.
3. Ce mai conteaza toate astea cand a fost genial totul?

Felicitari deci tuturor delagtilor si persoanelor care au facut (sau nu) ceva!!

Ca o ultima chestie, pot sa o omor pe aia care a zis "ASa-i ca se poate? Da se poate!", ieri la karaoke?

(later edit) Felicitari AFghanistan! Pentru pastrarea tuturor granitelor inchise cat mai mult timp!

Fara rost

2009-04-23T10:27:00.001-07:00

Voi lua o foaie si voi scrie pe ea cuvinte fara sens. O voi colora apoi cu putine culori inca neinventate. Ii voi da drumul pe horn in jos ca sa stea acolo toata vara si sa capete o poveste. Iarna, fumul o va purta departe si o va duce numai pana unde trebuie. Unde e acolo? Acel loc e locul ce mai potrivit pentru hartia mea goala pe care sunt scrise cuvinte fara sens. Acolo vor capata un sens. Vor avea un rost. Acolo culorile vor primi un nume si o noua infatisare. Vor deveni alte culori si vor da nastere la vise. Visele le voi visa eu apoi cu ochii deschisi. Voi lasa fumul sa imi paraseasca plamanii si voi astepta un nou timp. Secundele imi vor scrie povestea in cronica lor secreta, la fel cum fac mereu, mereu, mereu cu toti. Mereu, mereu, mereu... Oare secundele se opresc vreodata? Oare respira? Oare dorm? Oare plang? Oare viseaza? Oare iubesc? De iubit cred ca da, iubesc. Ele insasi sunt patate de iubirea fiecaruia dintre noi. O sa iau dupa alta foaie. Una goala. Repetam aceleasi lucruri la nesfarsit...

2009-04-01T10:24:00.001-07:00

Fum…doar atat… Si o bombonica langa lingurita cu care amestecam obosita in cafea. Si fumul il inspiram si il expiram. Inspiram,expiram… Toti cei din jurul meu se grabeau in timp ce eu nu faceam nimic, nu ma gandeam la nimic. Nu constientizam ca ma stric in fiecare secunda. Corpul imi va imbatrani cu nenumarate dependente. Dar oare mai bolnav imi va fi corpul sau sufletul ? Ce ma intereseaza ?... Oricum, nu de boala imi e frica, nu ea imi va fi pedeapsa. Ma ingrozeste batranetea, inutilitatea ce vine odata cu aceasta…Dupa o viata intreaga de trait din plin voi ajunge intr-o camera frumos mobilata dar goala, fara rasete, fara lacrimi de bucurie...doar regrete. Va fi fum si voi astepta sa ma transform eu insami in fum. Imi voi aduce atunci aminte de un altfel de fum. Parca oamenii il numeau ceata pe vremea cand l-am simtit prima oara atingandu-ma. Era o senzatie atat de placuta. Era frig si totusi nu simteam. Cineva ma tinea atunci de mana si ma incalzea… Imi voi aduce aminte vag de el, dar nu voi uita ca el a fost primul si singurul care m-a facut sa dansez deasupra luminii. Va fi singurul care imi va mai aduce aminte atunci ca odata, de mult, am trait si ca nu a fost totul doar un vis. Imi voi aminti mai intai buclele lui, ochii lui, poate chiar si numele daca destinul va fi bland cu memoria mea. Nu-mi voi aminti glasul lui, in schimb. Nu as putea cere atat de la mine. Voi plange ca am uitat vocea celui care mi-a dat viata pentru un moment. Nici nu cred ca pana in acest moment va afla ca am lasat-o cu el, atunci cand am plecat. I-am lasat o meduza amintire dar oare si-a dat seama cata energie avea acea meduza? Imi voi trece atunci o mana prin par, cum facea el, voi mai vedea odata ceata, rasaritul, lumina si mijlocul drumului si dupa se va termina tot. Se va fi incheiat inca o viata traita degeaba, cum se intampla cu toti. Am alungat totusi gandul din minte si in timp ce se evapora si devenea si el fum am hotarat sa nu imbatranesc niciodata. Pur si simplu nu o sa am voie. Nu vreau sa ajung sa uit. Inspir,expir…

2009-03-31T10:56:00.001-07:00

Prea complicat. Pentru prima oara as vrea sa stiu ce cred cei din jurul mei. Ce crezi tu. E un joc incorect. E un joc jucat numai de unul singur, de mine. E un joc pentru doi totusi. E un joc in care tu niciodata nu o sa te implici. Un joc in care o sa fiu mereu singura. NU vreau. Dar nu pot sa renunt...

Nopti albe

2009-03-31T10:53:00.001-07:00

"Şi te întrebi: unde au dispărut visurile? Şi, clătinând din cap, îţi răspunzi altceva: vai, cum zboară anii! Şi iar te întrebi: dar cu anii tăi ce-ai făcut? Unde ţi-ai înmormântat vârsta cea mai frumoasă? Ai trăit, nu ai trăit? Ia seama, îţi şopteşti singur, observă cum peste lume se lasă frigul. Vor mai trece încă ani şi ani, şi după ei va veni singurătatea cu chipul ursuz şi schimonosit."

2009-03-05T09:00:00.000-08:00

Cred ca devine a doua mea natura sa renunt si sa uit...

2009-03-05T08:53:00.000-08:00

"You find no man, at all intelectual, who is willing to leave London. No, Sir,
when a man is tired of London, he is tired of life; for there is in London all
that life can afford. "

Duality

2009-02-15T03:30:00.000-08:00

Fit as a fiddle

2009-02-02T11:02:00.000-08:00

Spotul verde

2009-02-01T14:45:00.000-08:00

Incearca sa iti amintesti ca e doar o copila...
Incearca sa vezi lumea prin ochii ei.
Incearca sa ii dai parul de pe fata atunci cand acesta ii intra in ochi.
Incearca sa o tii de mana mereu.
Incearca sa o strangi la piept cat mai des.
Incearca sa o faci sa rada in fiecare moment.
Incearca mereu sa faci lumea mai buna pentru ea.
Incearca in fiecare secunda sa o iubesti mai mult.
Oricine ai fi tu...
Oricine ar fi ea...

FAQ

2009-02-01T14:11:00.000-08:00

O sa fiu scurta. Sau poate o sa ma lungesc mult mai mult decat este necesar. Nu stiu inca. La fel cum nu stiu ce se va intampla peste o ora. Am o banuiala ca o sa dorm totusi, avand in vedere ora la care stau si tastez, in bezna totala ca, deh, tata vrea sa doarma si il deranjeaza lumina. O sa scriu despre ceva aproape utopic. Ce anume va veti intreba? Raspunsul e simplu: o lume in care sa nu mai am ce sa critic. Vedeti voi, am o problema. Critic tot ce este mai jos de perfect. Critic in general atitudini si caractere, tampenii scoase pe gura etc. De ce? Pentru ca imi permit. Am un complex de superioritate. Sunt mai buna decat multi din jurul meu. Asta se datoreaza in mare parte faptului ca sunt inconjurata de tot felul de specimene. Si le critic. Si aceste specimene se supara. Si imi arunca in fata tot ce (nu) am zis, pentru ca de multe ori imi pun in carca si ce nu zic. Parerea mea este ca nu e vina mea deloc. Cand nu o sa mai am ce sa critic, o sa tac din gura. Pana atunci, la cat mai multe barfe.

(pentru toate pitzipoancele din noi...)

Nu indeajuns

2009-01-22T11:57:00.000-08:00

"Sunt niste prosti , ei nu stiu cat ai visat
Sa zbori

Si esti doar prea sus sa te mai aud
Prea sus sa-ti simt parul ud
Mult prea sus sa te mai vad
Dar esti doar prea sus sa iti mai zambesc
Prea sus sa te mai gasesc
Mult prea sus dar nu-ndeajuns
Sa nu te mai iubesc..."

Eu

2009-01-05T11:39:00.001-08:00

Cine sunt? Cine suntem? Nu va stiu, dar in egala masura nu ma recunosc. Am devenit in mare parte un robot. Fac tot ceea ce mi se cere sau nu… Mare parte a timpuluimi-o petrec incercand sa uit de sentimente, incercand sa scap de amintiri, oricum niciun rost nu au, nici macar sens. Au fost importante atata timp cat ma lasam sa cad in bratele lor moi. Acum nu mai am voie. Imi petrec timpul doar fiind ipocrita si etichetandu-i pe toti, mai just sau mai putin. Si cand vine ora cand se trage linie si se inventariaza ce am, nu am nimic. Nu iubesc pe nimeni caci eu sunt robotul ce doar se preface ca mai e intreg. Cine am devenit? Eu. Cine sunt? Nu stiu.

Bariere

2008-12-21T12:42:00.000-08:00

Ideea este ca traiesti intr-o lume falsa. Ne iti dai seama de asta si mergi mai departe. Te minti singur ca nu e asa, ca nu esti atat de ipocrit, dar e doar o minciuna. Ignori personajul din oglinda care urla la tine sa ne iti dai jos masca si continui sa o purti. Ba chiar te ascunzi si mai mult in spatele ei. De ce? NU INTREBA! Propria-ti regula de aur, ai uitat? Nu intrebi, nu gandesti, doar critici si dai sfaturi. Vorbesti despre morala cand tu esti un depravat. Spui diverse numai ca sa fii tu al' mai mare si mai tare. Ii inveti pe cei din jur sa fie umili si serviabili si saritori cu ceilalti cand tie nu ti-a pasat niciodata pe cine a trebuit sa calci in picioare ca sa ajungi unde esti. Pedepsesti pe oricine indrazneste sa iti spuna ca gresesti, pentru ca tu esti Dumnezeu. Unul mic, dar chiar si asa, cum sa indrazneasca cineva sa treaca peste autoritatea ta? Cand tu il oblii sa spuna DA, cum sa aiba el curajul sa spuna "nu"?

Acestea sunt barierele de zi cu zi. Marginile cutiei in care trebuie sa gandesti. Altfel esti pedepsit. E usor daca te faci ca nu vezi. Dar atunci cand vrei sa iesi afara? M-am saturat de chestii impuse si idei interzise. Vreau o lume in care sa pot sa fiu eu si sa zic ce gandesc. Nimic mai mult.

Despre inceputuri

2008-12-19T14:22:00.000-08:00

Inceputurile sunt mereu ciudate. Nu stiu de ce. Pur si simplu sunt. Fac parte din acea grupa de chestii etichetate "Nu intreba!" Si daca am intreba ce am obtine? Nimic. Ba da, am obtine ceva: satisfactia ca am intrebat. Si tot nu ne-ar ajuta cu ceva pentru ca nu am avea placerea unui raspuns concret. Deci ne resemnam. Inceputurile sunt ciudate, grele, odioase si magnifice in acelasi timp. Mie una imi plac. De fapt depinde... Imi place sa ma prinda inceputul unei noi zile. Sau de fapt il prind eu pe el? Chiar conteaza? Chiar are vreo importanta atunci cand primele raze te ating usor si iti dai seama ca tot ce a fost rau "ieri" a fost pur si simplu lasat in urma? Imi place prima imbratisare oferita cuiva pe care il iubesc. Imi place prima secunda si prima privire dintr edoi oameni care vor insemna ceva unul pentru altul tot restul vietii lor. Inceputurile sunt magice. Cine a zis ca trebuie sa fie si normale/usoare? De cand povestile cu zane sunt numai cu zane si fara vrajitoare? Nu putem intelege bine fara rau, negru fara alb etc. etc. etc, Dar va vorbeam despre inceputuri. Ziceam ca sunt magice. Si noi oamenii suntem magici, suntem praf de stele. Fiecare dintre noi este doar un nou inceput...

In cinstea unui nou inceput!